Cat de importanti sunt prietenii pentru voi?

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.

Mă consider o persoană norocoasă, pentru că încă din copilărie, am fost înconjurată de prieteni, prieteni buni, de care mă bucur și în ziua de azi. Bineînțeles că au existat prietenii care s-au pierdut cu timpul, însă sunt fericită că au rămas cei mai buni. Iar acum, sunt atât de dependentă de ei, încât nu pot și nu vreau să îmi imaginez viața fără ei. Sunt genul de om care pune prietenii pe primul loc, care e în stare să facă orice pentru ei, atăta timp cât îi are aproape. Și în caz că vă întrebați de ce mereu e cineva la mine acasă sau cum de niciodată nu sunt singură, acum știți – sunt dependentă de oameni, de prieteni.
Cu toții am experimentat diferite categorii de prietenii, ca de exemplu prieteniile pe interes, categorie care de obicei se naște din invidie, ură sau dorința de a-și demonstra superioritatea, acei oameni care își formează relația în funcție de beneficiile pe care le obțin de la tine. Ah, cât de mult urăsc falsitatea! Noroc că îi „citesc” destul de repede și scap de ei. Deși nu sunt genul de om care să spună lucrurilor pe nume (nu îmi place să îi fac pe alții să se simtă prost), găsesc o modalitate prin care să îi exclud. De cele mai multe ori îi ignor, până își dau seama singuri că nu au ce căuta in viața mea.
Prieteniile din timpul școlii generale, liceului sau facultății, care deși sunt destul de puternice, având în vedere faptul că petrecem majoritatea timpului alături de colegii noștri, ore, pauze, excursii și nu numai, din păcate se pierd în momentul în care fiecare alegem drumuri diferite. Însă există și cazuri fericite, prieteniile care rezistă și merg mai departe, cum e prietenia mea cu Diana Buga, cu care am fost colegă de clasă opt ani, iar acum stă lângă mine și mă ajută cu idei pentru acest articol, în timp ce caută inspirație pentru o nouă colecție de lămpi. Adișor (cel mai bun prieten al meu), cu care am fost colegă de clasă pe perioada liceului și mai mult de atât, am fost Miss și Mister Boboc 2007, experiență care ne-a apropiat extrem de tare. După terminarea liceului, ne-am înscris la Mureș la Facultatea de Geografie și ne-am mutat împreună, alături de înca 3 colegi de liceu, într-un apartament cu 3 camere. DA, am stat în chirie cu PATRU băieți pe perioada studenției și a fost cea mai faină perioadă din viața mea. Și cine spune că nu există prietenie între un băiat și o fată, se înșeală grav! Eu cu Adișor suntem dovada VIE a faptului că EXISTĂ prietenie între doi oameni de sex opus. Recunosc. Ne-am sărutat o singură dată prin clasa a 10 -a cred. ȘOC și GROAZĂ! Eram la Black, mega discoteca din Reghin și după câteva pahare, împreună cu Mădălina, una dintre fetele din grupul meu de prietene despre care vă vorbesc mai jos, care mi-a fost si colegă de liceu, am decis să facem o glumă și să ne sărutam, toți trei. HAHAHA! A fost funny, iar acum că îmi amintesc, e și mai funny!
Apoi sunt prieteniile din copilărie, care sunt preferatele mele, pentru că există atât de multe amintiri frumoase care ne leagă pe viață de anumiți oameni. Și aici am să vorbesc despre gașca mea de prietene din Reghin, care, majoritatea s-au mutat la Cluj si sunt vecinele mele. How cool is that?! Am trăit cele mai frumoase experiențe alături de ele și ne leagă cele mai frumoase amintiri – de la jocurile cu păpuși Barbie, corturi din pături și prăjiturele din noroi pregătite în spatele blocului, plajă și lecții de înot pe malul Mureșului, ore pierdute la Internet Cafe-uri, întâlniri pe Mirc, până la experiența primului sărut, primele relații serioase, majorate, cabane și beții la discoteca care era discotecă frate, nu ce întâlnim în ziua de azi în cluburi, asta nu că aș fivreo iubitoare d cluburi, dar uneori am și eu chef de o distracție adevarată, ca în vremurile bune. Deși nu ne vedem atât de des, pentru că fiecare avem preocupări și locuri de muncă diferite, există un grup pe Whatsapp de mai bine de șase ani, unde nu trece o săptămână fără să schimbăm câteva vorbe.
Și apoi e Ramona, pe care nu aș putea să o includ în vreo categorie, pentru că ea înseamnă mult mai mult pentru mine. E omul în care am cea mai mare încredere, omul care nu mă judecă indiferent de prostiile pe care le fac. Mă susține, mă ajută să devin cea mai bună versiune a mea și recunosc că nu m-aș descurca fără ajutorul ei. Este probabil una dintre puținele persoane care mă acceptă așa cum sunt eu, fără să își dorească să mă schimbe. Știe că atunci când sunt nervoasă, trebuie să fiu lăsată în pace ca să îmi treacă, altfel mă enervez și mai tare, știe că atunci când ridic vocea și vorbesc răstit, nu o fac intenționat sau cu răutate, ci o fac pentru că din păcate așa mi s-a vorbit acasă și e o „moștenire” de familie, la care ȘTIU că trebuie să lucrez, știe absolut totul despre mine, de la cele mai banale și evidente aspecte, până la cele mai mari secrete.
Prin urmare, contează mult când o persoană manifestă interes sincer faţă de tine fără să aştepte nimic în schimb, când o persoană de cele mai multe ori te pune PE TINE pe primul loc. Dacă ai astfel de oameni in viața ta, ține-i aproape și mulțumește-i lui Dumnezeu!

Cât de importanți sunt prietenii pentru voi?

4 Comments

  1. Pentru mine, prietenii mei sunt ca si familia mea. Si aici ma refer la cei cu care vorbesc zilnic, care ma cunosc si imi accepta defectele. Oamenii aia pentru care dau totul si care fac la fel pentru mine. Oamenii care tin locul parintilor (pe care nu ii am aproape) si care se gandesc la mine zilnic.
    Si nu in ultimul rand, iubitul meu, care e prietenul meu cel mai bun si care isi da mereu silinta sa scoata ce e mai bun din mine.
    Nu am multi de prieteni, dar cei pe care ii am fac cat 1.000.000 ♥️
    Le multumesc si ii iubesc! ♥️

  2. Imi era dor sa citesc ceva scris de tine din suflet. Iti urmaresc blogul de cand ai inceput sa scrii prima data, cumva in perioada aia ma regaseam in emotiile tale pe care le trasmiteai aici.. Vad ca ai inceput sa faci asta din nou, cu ultimele 2 postari. You go girl! Oamenii sunt satuli de falsitate, si ca tine sunt atat de putine fete in online-ul romanesc.
    Cat despre prieteni, noi cei care nu ne-am nascut in familiile perfecte, ne-am format singuri o familie din prieteni.
    Te pup Ioana!

  3. Anul ce a trecut m-a făcut să învăț multe, în special despre prietenie. Am început 2017 înconjurată de mai bine de 10 persoane pe care le consideram prieteni, ca mai apoi, în decursul a 12 luni una singură dintre ele să-mi fie alături. Cea cu care împărtășesc o prietenie de aproape șase ani și o consider ca făcând parte din familia mea. Desigur, am avut noroc să îmi măresc cercul de prieteni cu oameni pe lăngă care nu trebuie să îmi calculez fiecare propoziție ce-mi iese pe gură, să nu mă gândesc că va ajunge la X și la Y, oameni în care am încredere și lângă care mă simt în largul meu. Nu trebuie să ai anumiți factori comuni cu o cunoștință ca ea să se poată transforma într-un prieten, în familie.
    E nevoie de câteva momente – poate chiar o noapte de povești și o sticlă de vin, ca să-ți găsești o a doua familie.
    Cu toate că am pierdut legătura – nu-mi face plăcere să spun că „le-am pierdut”, cu anumite persoane care au jucat un rol important în ultimii ani, pe tine, Ioana, te consider una dintre persoanele cu care țin legătura. Țin legătura prin postările tale, instastory-urile tale – chiar și prin cele pe care le postezi când bei. :)). Și când îmi amintesc când ne-am întâlnit de câteva ori.
    Mulțumesc că m-ai provocat cu această întrebare!
    Much love

  4. Amelia Latiş Reply

    Dacă ar fi să aleg intr-o prietenie adevărată şi toți bani din lume, aş imbrățişa prima propunere fară să mă gândesc. Faptul că sunt înconjurată de persoane minunate mă face să mă simt binecuvântată în fiecare zi. Mă bucur că există persoane cu care pot împărți o cafea sau povestii o bârfă, cu care pot avea un “city-break” unde voi strânge cele mai prețioase amintiri. Atunci când vom pleca de pe aceasta lume cu ele vom rămâne, ci nu cu lucrurile materiale. Am învățat de a lungul timpului , că lumea e fățarnică. Şi că cei pe care îi considerai prieteni, te-ar călca în picioare doar pentru a-şi atinge scopurile. Insă le va ajunge la tuturor timpul să platească cu propria monedă. Nu merită să-i faci nimănui rău, consideră-te prea prețioasă ca numele lor să fie pe buzele tale. Mă pot considera cea mai mândră persoană de pe lume ştiind că pot numi pe cineva “my bff”. Nimic nu se poate compara cu prietena cea mai bună, care ştie să te facă să râzi atunci cand vrei să plângi şi care îți suportă nebuniile de mai bine de 14 ani. Cea mai mare dorință a mea este ca moartea să ne desparte, pentru că nimic nu ar avea rost fără ea. ❤

Leave A Reply

Navigate